nu a făcut niciun efort să devină sacru
era doar un manechin cu antecedente de vampă
traversând cu picioarele ei lungi calea victoriei
noapte de noapte
din ce în ce mai aproape să devină animalul cu preistoria în minte
care dăruiește arta țipatului în publicul biciuit
până la disprețul năprasnic al mânuitorului de comun

da, totul are dreptul să fie subtitrat
chiar și gesturile încrezute ale vrăbiilor zburate până în vârful încăperii
unde o imensă părăsire se anunța
de neînlocuit
da, eu am dreptul să împietresc în mijlocul cuvântului
să îmi piaptăn părul cu palma unei femei uitată între două vârste
și lasată așa
să spere că geamătul ei de după-amiază o să traducă cuneiformele
tolănite într-un univers nocturn

sunt bărbatul tânăr
în care femeile își îngroapă iubirea delicios de blondă
întâmplarea lichidă zdrobindu-se de pământ
ca un lucru obișnuit unde numai tu
încă dormi